Urlete în copacii fără de frunze,
păienjeniș de moarte din pânze.
Sinistru peisaj de liniște profundă,
în umbra lunii e fața ta ce se afundă .

Lovitura aripilor tale din cavouri,
oase ce –s adormite pe platouri.
Pâlpâirea ochilor o văd prin piele,
Încurcând cărarea simțurilor mele.

Alei pierdute sub salcii uscate,
scrâncet de dinți zdrobindu-se în noapte.
Picături ce cad, pe cavourile groase,
rugină , a chipurilor tale false.