eu dacă am putut supraviețui în această lume de-a-ndoaselea
este pentru că la nașterea mea ursitoarele
mi-au adus scutul lui achile
dar nu mă-ntrebați cum se poate descrie suficient
de plastic și expresiv ce stă scris în dreptul durerii
pentru a mătura gloria monstruozității
așternându-se zăbavnic pe ai trecătorilor umeri dalbi
alergând care încotro este apusul
și cum este gloria zăpezii victorioase la zero
cu poezia muncitorilor care cândva
știau să-și scrijelească numele pe pagina albă
de dictando sub soarele roșu și verde oliv
așezat pe cerul mai la îndemână decât pământul zgrunțuros
de dascăli fredonând pe note imnul la înălțarea tricolorului
pe cel mai înalt catarg al patriotismului măsluit
cu sau fără secerea morții învinsă
și tocită de colecționarul de seceri
pentru zilele când nu se va mai putea secera
și lumea va fi gata de plecare ca de un somn bun
susținută în virtutea inerției de ideea de viață
ca și de ideea de moarte măcinând grâul din hlamida răbdării
cum va fi arătat această știința zeiască
am învățat din șura de paie inversând pașii
spre trecutul de nisip al piramidelor
în lumea aceasta cunosc mai mulți faraoni decât piramide
mult mai mult morți vii decât cei care și-au dat obștescul sfârșit
când scutul mi-a fost greu însuși ahile a luptat în locul meu
și pacea pe care a sădit-o la margine de mare
a fost înghițită de melancolia sirenelor
zadarnic am încercat să le țin locului fericite
cum arată gloria de a fi plâns cu valuri de sirene
îngropând în lumea australă toți
beduinii deșertului dintre om și om
e târziu mult prea târziu să vă spun