Cu „a fi”
începem,
prima noastră zi,
de când ne naștem
suntem fii
și când mai creștem
vrem să fim,
până-nvățăm să împărțim.
Să ai,
devine viața ta
când pentru „a fi”,
trebuie a-nvăța
iar pentru „a avea”,
poți chiar fura.
Să fii,
îți trebuie o miză,
ca să creezi,
cauți o muză
iar ca să ai,
creezi o criză.
Să fii,
susține omenia,
să ai,
produce lăcomia.
Pentru ca ești,
n-ai loc în viață
iar fiindcă ai,
te-ascunzi în casă,
să fii,
e pentru totdeauna,
să ai,
doar cât îți dă mâna.
Cu toate acestea,
vreau să știi,
nu este coadă la „a fi”
ci „a avea” e ținta vie
chiar de-ar fi și pe datorie.
Să ai e miza tuturor,
care nu cred în viitor,
să fii te face a gândi
merită a fi sau a nu fi?