Părul meu nu mai găsește culoarea mâinii tale
De-asta mă vopsesc.
Într-o încercare disperată de-a te recrea,
Îmi schimb parfumul, nuanța unghiilor și obiceiurile.
Carnea mea nu mai miroase a tine. Nici casa.
De-asta vorbesc toate aiurelile, de-asta-mi vopsesc iarăși masa
și scaunele. Îmi schimb perdelele,
Îmi îmbrac din nou pilota și pernele,
De-asta mă comport exemplar.

Atingerea ta nu mă mai atinge.
De-asta îmi schimb garderoba,
caut mătăsuri și voaluri, mă-mbrac în dantelă.
Să mă mai simt încă o dată ca atunci când privirea ta
mă îmbrăca.
Iar pentru că nu zâmbesc așa cum mă vrea lumea,
Mă tratez.
De-asta mă machiez.

Așa că nu mai pune întrebări despre noul meu stil.
Nu-i deloc rău.
Eram mai frumoasă când eram a ta?
Nu zău!