s-a întors trecutul pribeag în oraș
umblă dezlegat ca un câine fără stăpân
a bătut timid la ușă de teamă că nu-l recunosc
slăbit și trist nebărbierit ca un boschetar în paragină

i-am propus să împărțim fictiv chiria din nou
mi-a zâmbit știam cât este de boem
nu suportă să fie constrâns de impozite legi de facturi

ne-am îmbătat de entuziasm până în zori
depănând amintiri
a doua zi a plecat cu ultimul tren
fiind singura rudă în viață
mi-a lăsat toate bunurile mobile
să le dau de pomană
de sufletul celui ce a fost