primăvară mai
nimic nu se poate compara cu luna ta Florar
atunci când eram de-o șchioapă nu te vedeam așa
cum te văd azi
preschimbată -n Florăreasa apei aerului și a țărânii
crăiasă cu rochia simplă roz-albă pe fondul de azur din pomi
cu pașii lenți galant coborând și din castani
salcâmi liliac și tei
pe ghiocei zambile viorele toporași mărgăritare narcise lalele ori bujori
lăsați dovadă și la colțuri de blocuri stradă în găleți
martori prin grădini jardiniere crânguri și câmpii
ai prezenței tale diafane
atât de-afrodisiacă deschizând la urmă boboci de trandafiri
și teluricele pătimașele făpturi

copil te închipuiam anotimpule superb
erou din filme de-aventuri de prin povești
nemuritor ca Florea ÃŽnfloritul Florin Piersic sau Florin Bogardo
iar când adolescența îmi trecea și abia mă pretindeam major
am mers și până în luminoasa Toscană invitat de niște rude
abia plecate în afară pe timpul lui nea Nicu

mi te-ai revelat tu cu luna de poveste mai
drept orizont cultivat la nesfârșit de către uriași artiști
peninsulă a raiului între două părți mediteraneene
Occidentul-Miazănoapte-al Piemontului
și Orientul-prea Meridional al Marii Grecii
Florentinule etrusc ținut
puțin mai la nord
față de Latium
de unde torida vară a istoriei după plecarea ta cu-opaițe-n țărână
ne-a asudat ne-a pus la munci ne-a doborât
ca pe iobagi șerbi și vite