uneori m-am surprins
privindu-mi verigheta de parcă
ar fi fost purtată de o mână străină

la început nu știam nimic despre dragostea
care vine odată cu timpul cu vârsta
și cu viața în comun

am și acum cutia mea cu mărunțișuri
în care mai pun câte-un zâmbet sau câte un vis
la treizeci de ani voi fi fabuloasă îmi zic
și mă văd purtând un tatuaj al nebuniilor de acum
pe care nu-l înțelege nimeni
numai eu
cea care l-a simțit în carne cu trăirea lui cu tot

dar în definitiv contează
doar zilele astea în care mă bucur de nimicuri
nu mă interesează dacă sunt destul de bună
pentru un bărbat
și-mi place clipa asta pe bancă
de parcă aș aștepta ceva

dar nu.

mi-am cumpărat o ciocolată amăruie
și bâțâi mișto din picior