cînd m-a trimis la școală în prima zi m-a lăsat singur
cheia atîrnînd la gît lacrimi în ochi
mama era pe atunci scorpie așa o vedeam privind îndărăt
sperînd să facă un pas înaite să mă țină de mînă
să zîmbească măcar
așa încruntată cu arătătorul îndreptat amenințător
era scorpie
m-a urmat printre blocuri fără să o zăresc
zilele următoare anii următori m-a însoțit la școală
de mînă și părea scorpie
măcar o dată de m-ar fi lăsat singur cu cheia la gît
să-mi dea doi lei și să plece înainte de a păși pragul școlii
scoteam pe bancă pulpița de pui sau pieptul pane
și-mi cădeau lacrimile precum sărățelele copiilor cu doi lei
cheie la gît și neînsoțiți niciodată
ferice de cei fără mame ziceam
ferice de cei cu mame nepăsătoare de cei liberi asemeni americanilor

putea să fie altfel și viața mea fosă septică
sau mîna întinsă de dumnezeu