lui Mircea Scarlat

Doamne cât de trist am fost aseară
literele mele au luat-o razna prin ploaie
m-a salvat în cele din urmă credeti-mă
amintirea unei vieți trăite de mult
eram șambelan la curtea coniacului
scriam partituri de dragoste și iarna
mă duceam la french cancan pe atunci
stăpâneam și aerostate cu heliu parcă mă văd
suflând în trâmbiță deasupra orașului
în prezent sunt un biet poet premiat
cu frunze de urzici Doamne cât de trist
am fost aseară pe când alergam prin ploaie
dupa ultima literă