pentru fiecare cuvânt în plus se sparge un munte
fâșii de lavă șiroiesc în gură arzându-mi cerul
fumuri negre de cenușă îmi umplu ochii
cad falduri de mătase roșie lipită de gene pe brațul tău stâng

câteva cuvinte stoarse din struguri amari
primul ca o locomotivă de lux trage deraierea după el
tu privești liniștit cercul hubloului
cauți cozile cuvintelor neterminate
în cerc
rotund
cuvinte de gură plină
dar te iubesc
șuierat printre dinți
așa să știi
că te iubesc când restul cuvintelor sparte
se traduc în simboluri arse
de munte prăvălit în Gibraltar
și uite-așa
rămâne că
te iubesc
cu ochi
cu buze
și câteva stele
banal construite
înecată în faldurii de pe brațul tău stâng