murim atunci când omorâm un gând
și când plecăm din noi
târâș murim
și nu mai știm să respirăm mirări
prea conectați la oxigen
prea strânși într-un pantof al nimănui
c-un vis tumefiat
turtim
absurd un curcubeu prost feliat
de-un tren fantomă pentru emigrări
e prea mult cer
ori prea e mult pământ
pentru atâta carne fără os
nimic din noi n-a mai rămas de scos
și e târziu în munți
și ceru-i jos
abia când le-om închide toate-ntr-un mormânt
și le-om stropi într-un răsfăț de vin
și zicem c-am pus punct
un unic punct
abia atunci murind c-un trup
vom mai avea o șansă să trăim