împotriva spațiului
un pas o secundă un gând
la capăt tu mă aștepți
ca o pasăre fără aripi
ca un timp
care moare în noi neparcurs

și poemul se întoarce în sine ca un melc
iar tu ești aerul lui

un poem în care nimic nu
se sfârșește care nu există în afară
în care te-am închis / fiindcă așteptarea
este singurul lui paradis