am să râd de atâta durere am să râd o săptămână
două trei
și am să vin la tine moartă de râs
și o să tragem din narghilea
apoi o să vină noaptea
și o să ne mușcăm
de gât

am să te iau cu mine într-o poezie modernă
în care tu spargi geamuri
tai beregate
iar eu culeg stele
le bag într-un pistol
și împușc în realitate, în providență și în pistolar

și-o să mă doară-n cot
că se arde găina în rolă și că gangsterii din chicago
au ieșit din televizor

mi-e dor, vreau la tine

să nu fie cui să spun ce și de ce am scris
să nu mă-ntrebe nimeni nimic și să nu întreb
pe nimeni nimic
să fii tu
numai zâmbet și ochi
dintele care strălucește și cerul în sânge deasupra