agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-14 | [This text should be read in romana] |
Motto: Ar putea fi dat din ceruri ca Cel Necuprins
Coborând în omul simplu să stea liber, nu respins?! De unde Tronurile stau chiar pe razele Luminii Iar pe Tronuri așezați în splendoare Regii lumii, Printr-un fel de dor aparte într-un om s-a pogorât Și-a chemat cu el la sine să coboare pe pământ Mari prooroci, și Vărsătorul revărsându-se în raze Orbitoare în splendoare, în întuneric luminoase… S-a-ntâmplat în zi de soare când un fulger coborât Sau trei Domni din ceruri ca-nVechime au izvorât În Izvorul Viei iar proorocul Zaharia A rămas uimit de spaimă de cine-i ținea la cap făclia “Cine nu crede să tacă !“ parc-un fulger i-ar fi spus Că ar fi o lege mare, legea Celui mai de Sus “Este timpul să reverse Apa și să ude toata via Caci pruncul e-acuma cel ce a fost candva Elyah…” Și-a atins fecioara pântecul și-atunci pruncul a săltat, A simțit că poartă-ntr-însa Universul încarnat… De când totul a fost scris, când nici timp n-a existat Și când totul a fost în mare o credință-răzvrătită, Din al umbrei nevăzut ca-ntr-un vis a fost purtat Acel șarpe arzător dintr-un veac întunecat, Acea stea ce se coboară sau ce urcă-n felul ei, Tot aceeași ce-nfioară infantilele priviri de miei. Flori de mac în mână sângeratice pare că poartă Un arhanghel cu-ochi de jar și o voce ca o șoaptă, Așa-i pare-Irodiadei când de foc cuprinsa-i toată “ A luat ființă de la scorpii chiar a scorpiilor regină Însăși fiică de-ntuneric ce se va-ntrupa din tină, Chiar pe Soare a uimit de pe tronu-i strămutat Cuprinzând totul cu noapte și cu-n cer înflăcărat Când căzând de Sus spre noapte aștrii sute, poate mii, Par a fi căzuți chiar fiii unei ploi de lacrimi vii” Dar pe cer o Stea departe dintre toate a ramas Tot sclipind perla coroanei unui rege neîntinat. Gândul veștii-nfierbântate o pătrunde și o saltă Și purtată fiind de iadu-i, ea se lasă sărutată… “Focul care arde totul va fi-n veci vindecător?” “Fi-va-ți o lumină-n noapte! Fi-va-ți focul arzător!” Dispărând rămase-n pântec palpitând un cald fior Renăscându-se pe sine din parfumu-i roșior, Dintr-o poftă arzătoare când ridică-n cer o spadă De pe jilțu-i o Regină ce-are-n palmă o balanță. Dar pe trepte Timpul urcă în spirală drumul său Iar pentru natura vie Timpul pare un călau… Sub un cer de nouri iese acel astru luminos Și-și străpunge pielea-n bice proorocind cam furios Ce știa că-i foarte sus, că-i aproape de-nceput, regăsit în omul simplu, acel loc numit Malkuth. Pare-a se hrăni cu chinuri acest miel cu chip de lup Și cuprinde strâns în poală chipul lui căzut, de astru Ea, o scorpie , o viespe, ce-i fugită de la stup Și-l sărută Sodomeea într-un lac de sânge-albastru Dănțuind în șoapte-i mierea, el i-o gustă înc-o dată Și cu lapte se hrănește din al viespii fraged sân Yonahan care vestește c-ar fi fost născut din piatră…
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy