mă întreb unde se duce praful care
s-a ales din mașină din casă din viață
din noi ceva de neînțeles spun burlanele
de la streașină lacustru și cenușiu îmi vine
să mă duc pe funiile adipoase care se rup omizi
de pe frunze arse de sufletul nostru poluat
în ce canal
în ce mare
în ce oase de om păcătos
coșmelie de nori se prăbușește
peste pleoapele mele ștergătoare
puse pe rapid să înlăture
lacrimile praful
ales
din iubirea noastră