Nu cunosc terminologia iubirii îndeaproape,
Dar cunosc sunetul plăpând al inimilor îmbătate
Și acea aromă sărată a lacrimilor uscate;
De aceea am scris un vers pentru fețele amorezate...

Era un concurs între un băiat și o fată.
Nu o luptă sau atac deschis
N-aveam nici unul armată.

În nopți stoarse din doi timpi
Măsura era în toate,
Și ritmul lăncilor ciocnind
Știa din avans a se bate.

Orașul era locație de gherilă,
Din bloc în bloc, sau dinadins
Ataci pe neașteptate.

Și nici nedreptate nu era
Dar nici egalitate...
Căci nici revoluție nu urma
Doar foșnete și șoapte.

Se zgâriau pe ochi soldații,
Erau dezbrăcați și ciuruiți...
Cuvintele-mi sunt dezbinate
Dar într-un sens, am fost uniți.

Lumini din cer pe câmp se lasă
dau umbre unor morți și a muri nu-i lasă...

Juri a jura să nu înjuri, dar lasă,
Căci vorbele vechi ne-au înrobit
Și timp pentru steagul alb apasă.

Muzica ei ne-a înocolțit.
E doar un zar pe-a noastră masă,
Amoru-i greu, și-am obosit.

Deschid o pleoapă să văd ce am pierdut,
Dar pierd observând la timpul trecut.
Acum a fost, și mâinele ieri va fi,
Așa cum noi doi am fost, restul va pieri.

Am fost fantome în deșert,
Am fost și hoți, și morți, și vii,
Același sunet din sonet,
Dar la final am fost copii...