(parodie )

În fiecare seară, la culcare,
Îmi povestești de sora mea, cea mare,
Am adormit visînd la înțelesuri,
Ce nici nu bănuiau anume fesuri….
Zîmbesc în somn și sforăi cu morala,
Agonizând în curba din spirala
Ce mă împinge către absolut,
În patru labe, dintr-un singur șut,
Și mă deschid ca pasărea în ceriu,
Dintr-un cocon … omida lui Valeriu!
Procesu-i greu, renașterea-n durere,
Cu rîs bezmetic și de înviere,
Cînd îmi suprimi tonoul realității,
Și mă alergi cumplit pe scara vieții,
Un luping strîns între pămînt și soare,
Subînțelesuri noi, ce prind culoare,
Și mă gîndesc că mîine îmi spui drama,
Cum o cunoști și o citești pe mama,
Frumoasa și dorita Epigrama!