mergeai pe bulevard înspre cinema-ul crescut
într-o zi secetoasă dintre două pietre cubice ca
la promenadă în pulpele tale de fier cu blugii aceia
crescuți peste ele dintr-o bucată
în urma ta își aruncau (alții) ca pe niște zaruri
ochii peste pietrele cubice și tresăreau în
bezna orbitelor părăsite își pipăiau trupul tu
colecționai ochi era hobby-ul tău din copilărie
îți pieptănai cu vârful unui cuțit impresiile făcute
aș fi vrut să-ți propun Carmelina un joc să
facem amândoi o casă și
în urechile ei să facem câte un copil și
în părul ei să facem câte un copil și
în ochii ei să facem câte un copil și
în toate ale ai să facem câte un copil
nu știu dacă ai fi vrut dar
aveam de gând să facem după aceea și
o grădiniță apoi o fabrică și la urmă un cavou