Nu mă încerca în somn,
visul e un animal flămând, care vânează pe întuneric orice apucă.
În vârful acestei limbi, va trece prin dragoste
cu lumini stinse.

Sărutul tău s-a făcut primul cavou pentru heruvimi,
prima lor iarnă,
în care a nins cu adevărat până sus.
Știu o oglindă cu chipul tău, care sapă-n vânt
să strângă trupul inimii și să-l îngroape.

Am să închid urechilor mele orice muzică și poate
abia atunci orice amputare va suna frumos.