Te-am căutat, mierlă...
când aveam ochii lipiți de coastă.
Simțeam cum râurile seacă-n mine matca
trupului tău; erau atâtea urme pe carne, încât
găseam în fiecare dintre ele un cer și coseam
povești pentru amatorii de chilipiruri sentimentale.

Èšin minte cum ascundeam degetele de aer,
pănă când deveneau rădăcini în paltoanele noastre frunze.
Mi-ai arătat cum ai crescut cuprinsă în tâmpla îmbrățișată
lin pe sub șoapte.
Șiragul de amintiri îngânat suna a iele,
scoase de sub mușchii fragezi ai lunii reîmpădurite,
atât de cald atârna timpul deasupra noastră.

În piața mare, acolo unde cerul răsuna a oameni
înghețați în sentimente, te respiram pe ascuns
și mă strecuram pe fiecare colț al privirii tale.
Mi-a fost teamă...să nu uit cum îți răsare irisul..

Acum tac printre rânduri, în timp ce respiri....