Omul-copac a prins rădăcini în inima mea.
Nu l-am udat, nu l-am arătat soarelui, am încercat să-i iau aerul –
El a crescut tot mai viguros.
Omul-copac și-a înfipt adânc rădăcinile neștiute.
Chiar și atunci când
n-am ascultat împreună bătaia orologiului,
omul-copac locuia în mine și se ruga.
Îi auzeam rădăcinile crescând.
Omul-copac a prins rădăcini în inima mea
și nu-i uragan să-l poată smulge…