curgeau priviri uscate când se împărțeau trupurile
în zile indirecte
ți-am scris despre culoarea unei greșeli
ai râs toate cuvintele din lume
degetele îți adulmecau noaptea
rostogolită într-o ceașcă de cafea

ți-am explicat
că nu mă deranjează să te port în buzunarele goale
să ucid alfabetul din pumnul tău
să-ți atârn vechiul de cerul gurii
un candelabru înfășurat în motive

nu sunt cel mai potrivit punct din viața ta

când mă uit înapoi
văd cum dispar pădurile din insectarul pus la uscat
cu mulți ani
înainte de primul gând
risipit
în palma unui fluture

nu mi-am plimbat niciodată viața
în jumătatea corectă a trotuarului
ci într-un sân de femeie
răsturnat
dintr-un cuvânt abandonat
iresponsabil

mi-ai explicat din câte litere este scrisă lumea
și ai plecat
din poemul acesta