îți spun
că nu ai de unde să știi
cum e să fii
nefericit de fericire.

Nu știu
să ți-o desenez.

M-așez la șevalet
cu pensula pregătit

să o prind.

Fuge mereu.

Am tot strigat-o,
i-am spus
că te chem pe tine
să-mi dirijezi

degetele,

că o privești
cu ochii tăi

în suflet.

Nici zborul
nu i l-am (cu)prins
pe cerul roșu
de sângele
ce-mi zvâcnea

în orizontul meu.