în vis
nu mai pot să dorm.

Mă ridic
din pat,
îmi scot Murgul
din Exercițiul funcțiunii
și plec călare
două străzi de mine

mai încolo,

pe Oituz
la cârciuma cuvintelor.

Priveam
bărbații dinlăuntru
cum își aruncau sticlele
peste biliardul vieții
și geamuri sparte
de la jocurile unei rulete

cu man(ș)etă

de beți de cuvinte ce erau.

Să sun la 112,
mă-ntrebam dacă are
vreun rost când secția

poliției din mine,
era la o stradă mai jos

și se numea 3,

fatidicul 3 cu lupta

(minții cu sufletul
și suveran trupul)

copilului din mine.

Noroc
că a deschis ea ușa
de la cameră,

m-a chemat
la cafeaua făcută din zori

și era 11 la amiază.