să-mi zăresc urmele
pe care am pornit
în urmă cu ani.

Nu le zăream.

Ploaia a spălat nisipul,
soarele a uscat pietrele

și cerul părea că aleargă.

Vântul mă lovea
peste fața plină
de timpul încrustat
cu pașii tăi

și sângele
nici nu mai știu
ce culoare a avut.

S-a uscat.

Aștept primăvara
sau
toamna iernii mele.

Vara e a ta.