Ne despart
Șapte sute patruzeci și unu de mii patru sute șaizeci și nouă
de pași.
În fiecare seară,
Între obrazul tău drept
și umărul meu stâng
Trec păsările dinspre iarnă spre vară,
Apusul de soare – fum alb de peltea
Trenuri goale, trenuri pline,
Spumă de valuri, roiuri de albine
Umbra vecinului tău pe troturar,
Umbra vecinei mele în podea,
Oameni grăbiți
să primească ploaia în brațe.
(Ploaia-i uneori ca iubirea – caldă si grea)

Între obrazul tău drept
și umărul meu stâng
se stă la o masă pătrată
cu alune și pâine,
se spune încet noapte bună
și se-așteaptă liniștea
dimineții de mâine.