ÃŽn viscolul aprig, furibund,
Croindu-și drumul prin nămeți,
Cu pasul istovit, muribund,
O mamă se grăbea la ai ei băieți.

Rătăcind prin întunericul brut,
Cu frigul pătrunzându-i în oase,
Curând forțele și-a pierdut
Și a început să bată pe la case.

Implorând găzduire peste noapte
Cu uși trântite-n față s-a ales.
Cerșind o cană fierbinte de lapte
Doar vorbe de ocară a cules.

Poate de-ar fi fost zâna viselor
S-ar fi bătut care să o invite la masă.
Sau Mircea Radu – visul lor
S-ar fi grăbit să-l primească în casă.

Au găsit-o înspre dimineață
Zăcând fără suflare în nămeți,
Lacrimi îi înghețaseră pe față,
Acasă o așteptau trei băieți.