Poarta serii
închise în lumină
ochiul Măiestrului

Orgoliu

somnul trezi muzele
adormite de-un descântec al danaiadei
păsările din văzduh
întoarseră acasă fiul risipitor
vrăjitoarea binecuvântă
ca-n fiecare noapte
coloana sărutului
adam șterse lacrimile prințesei
îngenunchiată lângă cumințenia pământului
care născu primul strigăt
de la începutul lumii
Ecorseu

Pogany
cuprinsese o pană în zbor
și așezată pe-un scaun al nerostirii
cu tâmpla în mână
trimitea o scrisoare eternității
cocoșii tocmai cântau a treia oară

Miracol

templuind infinitul coloanei
Măiastra
legăna nemișcat
tăcerea
în pântecul ei izvora
dimineața

Mă zidea