să promiți cuiva fericirea
e cum ai face pariu de viață cu moartea
tristețea degustă grafica albă a lacrimii
în liniștea de după furtună

știu că avem eternități
să ne desăvârșim iubirea
dar leagă mai iute câinii spaimelor
ai șansa de a găsi pana phoenixului
doar navetând între iubire și iubire

cuvântul are frisoane
ca un val care a-ndrăznit să viseze prea mult
ca o corabie
prematur înveșmântată în alge
rochia de mireasă a lunii
mereu se face pământ

privighetorile nu se împușcă
în osuarele zilei acesteia
asfinte un cântec