când am urlat în sus
iar urletul meu nu trecea de tavan
când îmi rodeam timpul de sub unghie
până la carne


a fost momentul acela când în mine nu trăia nimeni
când nu te coboară niciunul care aude înghițitura în gol
frumusețea șiroind printre degete
dintr-un gen oarecare


a fost momentul acela când am spart poemul de poem
dar nu am fost auzit în tavan
camerele locuite de la etaj
erau singurele care mai puteau face diferența
între om

și urlet