port trupul acesta ca și cum cineva mi-a făcut o farsă
tot aștept adevărata înfățișare
după ce mi se va elibera sângele de un garou
care îmi tot taie calea ca o obsesie
ca o stranie dependență de inima mea
pesemne așa trebuie să se nască o poetă
după o devastare cosmică
în care abia mai clipești

port rezervorul acesta de litere
cu interiorul spre exterior
cu ce e ascuns
mereu la vedere
doar mintea îmi strigă că-s o femeie simplă
o hoață de vise care schimbă regulile
și își compune propriile melodii
îmi strigă; ,,ești îndrăgostită de niște sunete
niște bătăi de aripi care lovesc ferestrele închise
ești posedată de umbre gri cu ochi albastri''
iar eu alunec plânsul neomenesc în zvârcolirea plămânilor
apoi strig
strig cu ochii
cu mâinile
cu ficații
strig cum îmi cresc unghiile în anotimpuri
cum hrănesc porumbeii călători trecuți prin toate revoluțiile
și mă îndur să îmi pun iar inima la mezat
cu pieptul înainte
cu pulpele goale

nu-ți fie frică
trupul acesta e împrumutat până mai târziu..