duceam o scară la îndemână
îi țineam un capăt pe un umăr
tu la fel
nu făceam mare zarvă din asta
nu eram niște eroi

ne încurajam reciproc prin puterea gândului
căci asta bolboroseam că ar fi iubirea
să găsim un loc pentru a ridica scara
a o sprijini de cer și a coborî în adîncurile oceanului
acolo unde albastrul norilor
dar mai bine lasă

adormeai cu spatele la mine
era întuneric tu erai goală și plină de timp
pletele tale îmi intrau în ochi
te strângeam în brațe ceva mai tare ca de obicei
nu ai știut asta niciodată
continuam să ducem o scară luuuuuuuungă
afară era noapte în afara nopții era tot noapte
și noapte era la periferia tuturor acestor lucruri
care le cuprindea