când eram copil nu aveam stare
demontam obiecte
demontam animalul de televizor alb negru diamant
îmi demontam bicicleta
hmm, miros de găini jumulite în curtea grădiniței sâmbăta ca la șezătoare
cordon de palton pierdut pe derdeluÈ™
soarele privit prin lentilele pleoapelor în mișcarea de balans al unui leagăn
dar acum, demontez inimi,
pe a mea deja am stricat-o
pe dedesubtul meu s-a facut liniște ca de mormânt
s-a surzit de morțile repetate din fiecare apus de soare
oricum, dacă nu aș fi curios nu aș avea nevoie de oameni,
nu aÈ™ avea nevoie de nimic
câteodată nici nu sunt
stau , doar ascult și privesc ploaia…