Cuvintele-s coapte, au miros de pâine
cu miez aburind și proaspăt de poem
mestecat în vorbe moi și flămânde,
zvon poetic, zbor spre înalt.

Învelit în matase de muze secrete
sevele gândului le culege.

O frăgezime pe suflet îți pune
șlefuind litere cu aure sonore,
din cristalul cui îl desprinzi
trupului gol să îi dai
crudă pielea?

Respirul subțire de insomnii cotropit
mai rumenit decât pâinea,
e copt de iubirea vinovatelor muze
mai femei decât femeile trestii.