când te-am văzut ultima dată
purtai colțul zilei pe umăr ca un trofeu
din ultimul faliment sentimental
căzut victorios sub fustele unui trecut prematur

ploua la orgă cânta un naist cam beat
mâinile escaladau munții insomniei în vârful degetelor
pe versantul sudic al respirației
țineai strâns în brațe tăcerile mele
obosite de atâtea plecări și sosiri

habar nu ai cât ți-am iubit urechea aia afonă
sensibilă la cuvinte de alint