zimbrii din piatră cu ochi roșii pironiți în brazdă
ară profetic trupurile noastre
divorțează frenetic de duhul albastru
se prelinge în cascada pictată cu runice semne
ascund scântecele celor doi
zac și așteaptă reînvierea

pasărea de foc împrăștie cuminți semințele
prind și rodesc veșnicia
se aprinde discret în mâinile albe
drămuiesc o clipă rosturile
sunt pe cale de a se împlini

styxul ne-mparte în vii și în morți palizi
se duc să renască puțin mai târziu
susurul trece peste mine peste tine
se așterne molcom nimbul
se aprinde de la aripi de pasăre phoenix
sculptată pe retinele noastre
tămâie și cer