astăzi nu mai am niciun sentiment
nici de ură
nici de dragoste
nici de deznădejde
nici de exultare
nici de lumină
nici de întuneric
nici de cer
nici de pământ
nici de mine
nici de tine
(e cert, poetă nu voi fi nicicând)

nu mai am nici cuvinte (nici măcar din cele apoetice)
și nici nu găsesc în mine concepte
pentru toate aceste „realități”

astăzi doar exist
pur și simplu exist
și... trăiesc clipa
adaptându-mă la mersul vremii
și al vostru, cei de (pe) lângă mine

femeia despletită
își așteaptă motivată clienții
într-un colț de stradă sau
în centru
are buzele roșii-roșii și
iubește viața la nebunie
nu pot s-o condamn eu

bărbatul orb cu barba rară
cerșește ca de obicei mila trecătorilor
care încă mai dispun de așa ceva

slujbele se țin în continuare
în bisericile noastre
evlavioasele își acoperă capetele
și fac metanii adânci
privindu-l implorator pe preotul-paroh
se juruie că nu vor mai mânca de dulce
în zilele de post
că vor veni constant la biserică
și vor fi supuse în toate cele
bărbații se mai domolesc și ei o clipă
imitându-și consoartele
se căiesc-pocăiesc și citesc rugăciuni zilnic

copiii sunt de la o vreme din ce în ce mai originali
mai rebeli
buni de răi ce sunt
mai frumoși ca niciodată
cântă și dansează hard-rock hip hop hula-hoop
fac curse hard enduro
se topesc de adrenalină
nu mai recită poezii patriotice
nu mai desenează copaci
ci androizi și zombi

ela merge la coafor
acolo o așteaptă hairstylista ei
grizonată
dar încă „damă bine”
cu cercei lungi și fuste scurte

prețurile cresc
lefurile scad
dar voi încă aveți puterea de a urca pe scenă
și de a interpreta diverse roluri
care vă reprezintă mai mult sau mai puțin
râdeți plângeți blamați elogiați
spuneți adevărul îl ocoliți
aveți cuvinte și sentimente din plin nu glumă
publicul s-a obișnuit să aclame sau
să hulească
depinde de... circumstanțe
și el e un „sentimental”
are și... cuvinte
deși adesea alege gestul – e mai sugestiv mai motivat (chiar mai motivant)


eu mă abțin
astăzi mă abțin de la toate
și în special de la tine
care de la o vreme ai devenit pentru mine
o realitate pentru care nu găsesc concepte
și, în consecință, nici cuvinte pentru a trimite la ele:
asta înseamnă oare că tu chiar nu mai exiști?!
mă abțin să răspund și la această întrebare

eu doar exist
și deocamdată mă simt (mult mai) bine astfel

vă rog: nu fiți prea supărați pe mine
azi am epuizat multe
dar mă adun și revin
în forță (promit)
până atunci: cu bine