Zbuciumat este gândul
închis într-o carapace de scoică
să dăruiască perle,

de valurile mării se tot ondulează
ca un banc de pești argintii
plecați spre zone astrale.

Din adâncimi vine o liniște deluroasă,
întunericul ce vrea să domine
lumina caldă din cer.

Silit la mai mult gândul de-acum
arde-n scorburile memoriei
și începe să se desprindă din ea.

Simte cum vine fosforul din ape
straturi de lumină s-așeze
cum din idei se iscă

spirite înalte.