La Făgăraș, în gara goală, înecată în dezgust
Un câine
șchiop
prefigurează
trecerea afonă a viitorului
tren
iar “Domnișoară, n-ai un leu?”
retoric și resemnat,
se prinde cu ghearele de pecetea numerotată,
cine mai știe de când,
de la 7 la 1,
de la șapte la nimic,
de la începutul vieții la sfârșitul monotoniei,
de la prezentul imposibil la ingrata eventualitate a plictisului.

Modificăm realitatea atunci când o analizam și ucidem realismul analizându-l.