Când dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viața mea pustie,
E-un vuiet trist,o mare de suspine.

În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai aparține;
Cand dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine.

Câteodată "zac" în dulce reverie,
Rememorînd tăcut iubirea noastră,
Totu-i trecut,ori poate cine știe?
Va mai bate-o veste în fereastră,

Când dansul fulgilor e o magie.