ziua trece în mâini pe lângă noi,
aruncătorii de flăcări,
tigrii sar prin cercurile fumului de țigară
și se întorc în jurul nostru, rânjind

nici clovnii nu ne mai pot speria ca înainte
buzele lor albe, ochii lor goi se lipesc
ca niște afișe de autobuzele oamenilor
grăbiți să prindă ultimul show

veniți să ne vedeți
urmează numărul fără plasă
tragerea de aer în piept
privitul în jos
spre papucii de lângă pat

și eu și tu ieșim atunci din costume
cu gleznele rupte, cu spatele încovoiat
ca un ghidon de bicicletă
pe care pedalăm
până la capătul sârmei