Pune-te sub aripile mele
și... hai să discutăm...
filosofie...


- De unde se trage ființa ta?
Din mine?! Din tot?! Din noi?!
Ciudat... nu m-am gândit niciodată
cum se văd umbrele din perspectiva ta.
Umbrele dansează?
Tac?!... Și noi?
Dansăm și noi?! Deasupra altor umbre?!
De ce?
Deci cântă sub noi ființele
și... lucrurile vibrează...
Dar... ființele cine sunt?
Tot noi?! Alții?... m-ai pierdut...
Să ințeleg că ființele moarte sub noi
fredonează de zeci de mii de ani aceeasi melodie,
și... umbrele se schimbă,
când dinspre nord, când dinspre sud,
dansând după lumină.
Și timpul curge prin noi?!
Gata!
Deschide ferestrele larg către soare;
a mai rămas parcă timp de înc-o melodie...
Hai, lasă neființele să danseze...
cât timp noi dormim
ca -ntr-o -ncleștare de mâini...