din condurii tăi se face dimineață
dorm
într-a părului tău fâneață
cafeaua rostește într-o limbă
ce cu minciuna
mă plimbă
când apune luna

e soare în iarnă
unturi de cuvânt rostogolește prin lucarnă
la mansardă
Adevărul să ardă,
inculpat

de prima tinerețe scalpat
mă revăd bătrân
mozolind în gingie al tău sân

târziul e un născut devreme