apă lutoasă curg după ploi
mâlul mi-l port fără silă
așa-i când ești abur de nor
răsfățat de raze-n înalt
cu dor în sărutul pământului
n-aș vrea să sfârșesc într-un canal colector
mi-aș dori să fiu în pădure un tău
limpede la care însetată
căprioara să vină să se adape din mine
în zori sufletul meu să migreze
ca roua pe malul cu flori
și ce frumos ar fi uneori
pe deasupra de mine
să văd în zbor tremurat
trecând libelule