mă caut în tine
ca într-o catedrală
cu dumnezeu pictat în cupolă
sfinți în pereți
și iubire-n vitralii
aș vrea să mă-aprind lumânare
trecutulu-ți aventuros
pipăi altarul spre inima ta
nu e un licăr de lumină
mai bine că nu mă zăresc
naufragiat printre sloiuri
ca-n cioburile unei oglinzi
mă izbesc de tot felul de inși
dubioși
de-aș fi avut măcar tămâie
credeam că-n noaptea aia de extaz
ca o exorcizare
patima ta i-a alungat pe toți
speram să fiu singur
și să mă rog să-mi crească aripi
în culoarea lichidului amniotic
să cred că tu chiar exiști
te privesc în icoana fecioarei
dar nu aduci deloc cu tine
n-are rost să mă închin
oricum n-o să mă naști