Omul distrat
seamănă cu un îndrăgostit
de nicăieri
și de oriunde
cu munca
din care face reper indezirabil
și cu distracția
din care înlătură
pojghița de vină
se complace în superficialitate
prin care se lăfăie
gânduri despre nimeni împreună
cu gânduri despre orice
euforizat la suprafață
neantizat în adâncime

Omul profund
adaugă în fiecare zi
alte legi, axiome și maxime
la colecția
dată în păstrare și actualizare
de cugetul
euforizat în adâncime
neantizat la suprafață

Omul distrat
absoarbe tot ce e superfluu
omul profund
absoarbe tot ce e esență.

***

Dacă am uita suferința
cu cortegiul ei
de emoții negative și distructive
am inocula fericirea
în psihic, spirit, rațiune, gândire, suflet, afecte, sine, euri
și adunată din aceste elemente ontologice
care ființează în simbioză
am crea un elizeu
pliat peste natura umană
și peste realitatea
percepută subiectiv de fiecare om
în funcție de proporția
fiecărui element ontologic
în totalitatea matricei umane

Dacă nu am crede în fericire
și în efectele ei benefice
asupra metabolismului
am fi covârșiți
de blazare și de defetism
iar memoria
nu ar mai putea susține
atâta tristețe.