totul începe foarte frumos
ca un mic ghemotoc de fân care începe să prindă viteză
fix așa cum începe o primăvară de vivaldi

îți propui să slăbești și să îl faci fericit
îl privești chinuindu-se să se deschidă încet
ca o floare într-un solstițiu de iarnă

minuni multe străbat un singur bulevard
o singură cafenea și un singur pat
renunți la o pisică și la un papagal
ajungi treptat să capeți încredere în tine

ți-e greu să recunoști că îi datorezi multe
poftele pentru bere neagră și țigări slabe
o stăpânire de sine în a face orice
l-ai învățat cine e max richter și el ți-a pus atâta mozart

se mută cu tine într-o noapte foarte călduroasă
transpiri în mașină așteptând să vină cu bagajele
asculți the cure și nu-ți vine să crezi
și tot ce speri e să nu se prindă cât de prost conduci

se îmbolnăvește și îi faci mult ceai verde
te întorci târziu și el e într-un maraton de filme cu zombies
își dă seama într-un târziu că nu mai știi să gătești altceva decât paste
tocăniță și somon
iar omletele pe care le faci n-au niciun gust

te îmbolnăvești de revelion și faci ouă umplute
o emisiune la tv cu politicieni travestiți
un copil care adoarme pe canapea
și sex la șase dimineața

începi să plângi și să te enervezi fiindcă nu înțelege
îți spune că te iubește în lift
în europa ninge frumos și cad multe capete
ca-ntr-un film sovietic

aștepți să vină ploaia și s-o filmezi
dar orice săptămână e o nouă amânare
iar în nicio oglindă de la ikea
nu mai arăți a omul ăla fericit
care să-i zâmbească și unui copac