Cândva, pe maluri cu buze de brocart, brodate în sare
Adierea clară a șoaptelor legănate-n argintul aripilor lor,
Cu urechea culcată pe-o scoică, în sclipirile perlei
Ca într-un cer albatroși de cristal – flori de cais
Sub bolta pleoapei lui Ceres cernind o livadă înflorită
În lacrima de miere amară a fagurelui căprui,
Peste-amintirea Ilenei, Făt Frumos închizând și
În colțul unui suspin mârâiau umbrele lânoase -
Fierăstrăul tuturor florilor de cais,
mușcând în pulpa de-alamă untoasă a gândului,
Ca etrava din valuri, ca secera-n creștetul câmpului.