Se rupe Universu-n două,
Se tot nasc stele care nu-s
Vuiesc tramvaiele scăldate-n rouă,
Și tot ce-a fost frumos s-a dus.

Se prăbușesc speranțe rătăcite
Și iau cu ele visul calm și-atât de simplu
De-a-mi număra cuvintele-auzite
Iar tu aștepți să treacă timpul.