cântec de fântână
unde nu simți greutatea lanțului
care te leagă de cel iubit

un loc comun unde respirăm
unul prin celălalt

destin travestit într-un cerșetor orb
care nu vede decât cerul ascuns înlăuntrul lui
restul e trădare
(iar trădarea totuși ceva atât de omenesc
căci îi mișcă mai mult pe oameni)

o clipă în care nu se mai moare
în care s-a murit cândva
pentru 30 de arginți

floarea oțelită a unei nopți
în care cuvintele sunt oarbe

se lasă atât de ușor prinse
în plasa de fluturi